Indicatii si planificare

Restaurarile unidentare pe implante sunt indicate la pacienti cu anodontii sau la cei care au pierdut un dinte, dupa un traumatism sau alte afectiuni dento-parodontale. Prima analiza care trebuie facuta la aceste cazuri este investigarea partilor moi si a rezervei osoase. Este , de asemenea, foarte importanta si amplitudine deschiderii gurii. Examenul bucal se face in contextul integritatii dintilor vecini bresei si situarii topografice a radacinilor acestora. Latimea, inaltimea si lungimea bresei determina tipul de implant ales si axa lui de inserare.

Variantele terapeutice alternative inserarii implantelor endoosoase sunt: proteza partiala fiza adeziva, proteza partiala fixa clasica, proteza partiala si inchiderea bresei prin metode ortodontice. Deoarece ultimele doua solutii sunt putin agreate de pacienti, iar o proteza partiala fixa clasica necesita prepararea unor dinti integrii, solutia alternativa cea mai frecventa este proteza partiala fixa adeziva.

Avantajele implantului sunt:

– protejarea totala a dintilor vecini;

– mentinerea procesului alveolar si aspectele igienice.

– in general, o corona este mai usor de intretinut decat o punte si efectul estetic este mai favorabil.

Investigarea preoperatorie a pacientului

In afara unor investigatii clinice si de laborator, pentru evaluarea starii generale, se cere o evaluare exacta a conditiilor locale (se incepe cu determinarea amplitudinii deschiderii gurii). Se verifica ocluzia statica si dinamica. Este de dorit ca, in cazul restaurarilor pe implante, proteza unidentara sprijinita pe implant sa nu se implice in functii de ghidaj. In cazul unei implantari immediate, se exploreaza cu atentie peretii alveolari si se masoara dintele extras, pentru a alege un implant cu dimensiuni cat mai apropiate de radacina acestuia. Mai dificil de estimat sunt conditiile locale in cazul unei edentatii mai vechi. In acest caz, partile moi, prin grosimea lor, pot simula o oferta osoasa favorabila. Prima masuratoare este latimea spatiului interdentar. In cazul unor edentatii mai vechi, se pot lua in considerare migrari ale dintilor, soldate cu diminuarea spatiului. In cazul in care situatia nu poate fi redresata ortodontic, este mai indicata o restaurare traditionala, pentru ca se obtine un efect estetic mai bun.

distanta interdentara minima in vederea inserarii unui implant

Oferta osoasa poate fi apreciata si prin palpare. In multe cazuri, conturul osos arata o oferta osoasa slaba. Latimea osului se masoara la nivele diferite in raport cu creasta alveolara, o tehnica simpla fiind cea care utilizeaza un ac cu stoper si un model de studiu, cu sectiuni la nivelul locului de implantare. Inaltimea osului este verificata radiologic. La pacientii cu anodontii, oferta osoasa este adeseori slaba, implantarea putand avea loc dupa plastie de parti moi si aditie de os.

In edentatiile unidentare s-au utilizat numeroase tipuri de implante, incepand cu implantele lama, suruburi de stadiul I, implante individualizate, suruburi si cilindrii de stadiul II etc. De dorit sunt implantele al caror diametru scade spre radacina, astfel incat sa nu lezeze radacinile dintilor vecini. Rezultate bune se obtin in regiunea laterala a mandibulei si in regiunea premolarilor superiori. De terapia implantara beneficiaza atat bresele reduse din regiunea frontala, cat si cele din zona de sprijin.

 Tipuri de suprastructuri si rezultate

Variantele de suprastructuri, in cazul edentatiilor unidentare, sunt doua: coroana cimentata sau coroana fixa prin insurubare. In cazul dintilor posteriori, morfologia dentara este mai dificil de controlat, deoarece deprinde de pozitia implantului. Un implant mai scurt de 10 mm, in regiunea laterala, va fi un implant supraincarcat. Lungimea minima ar trebui sa fie de 12 mm. De asemenea, se constata o suprasolicitare a implantului, daca latimea spatiului in regiunea laterala etse mai mare de 13 mm. Este de dorit ca suprastructura pe “implantul singular” in regiunile laterale maxilare sau mandibulare fie sa vina intr-un contact intim cu dintii invecinati, sau sa fie chiar legata de acestia. Daca spatiul permite, se pot insera doua implante, unul langa altul sau decalate, pentru a suporta o coroana de molar, fapt ce garanetaza un succes mai mare in timp.

Restaurarile in regiunea anterioara trebuie sa tina cont de linia surasului si de zona de suprastructura expusa vederii. Latimea bresei este un factor limitant in obtinerea unui efect fizionomic favorabil. De multe ori, datorita migrarilor, spatiul pentru suprastructura este redus. Pentru a imbunatatii efectul fizionomic, se pot utiliza stalpi din ceramica, bonturi din material plastic, care se toarna si au contact direct la implant, precum si stalpi angulati la diferite grade.

Inserarea unui implant unidentar reprezinta la ora actuala una din alternativele terapeutice la care se recurge din ce in ce mai des in rezolvarea edentatiilor unidentare, in defavoarea unei proteze traditionale.

Pentru a putea fixa corect o proteza unidentara pe un implant, respectiv pe stalpul implantului, trebuie ca restaurarea respectiva si/sau sistemul de implant, respectiv stalpul utilizat sa prezinte un dispozitiv antirotational. Agregarea se poate face fix, prin cimentare sau conditionat mobilizabil, prin insurubare.

Alegerea modului de fixare a unei proteze unidentare se face tinand cont de urmatoarele aspecte:

– daca este necesar, coroana sa poata fi indepartata in sedintele de control, din cadrul dispensarizarii;

– cat de profund subgingival este situata marginea coroanei;

– daca exista posibilitatea utilizarii unui surub ocluzal, in functie de inclinarea implantului;

– daca sistemul ofera posibilitatea unei insurubari orizontale;

– daca aplicarea unui surub orizontal sau vertical de agregare are vreo influenta negativa asupra esteticii;

– daca aplicarea unor suruburi de agregare poate perturba stopurile ocluzale sau contactele suprafetelor de ghidaj.

Cea mai frecventa indicatie pentru cimentare apare din considerente estetice, in zona frontala, stalpii utilizati putand fi in ax sau inclinati fata de axul implantului.

Daca restaurarea unidentara va fi conditionat mobilizabila, ea se poate agrega direct prin insurubare pe implantul care prezinta un  sistem antirotational. Acest lucru se realizeaza prin intermediul unui surub ocluzal, cu diametru diferit, in functie de sistemul de implant.

In cazul restaurarilor unidentare agregate prin insurubare directa pe implant sau cimentate pe un stalp insurubat in implant, este foarte important ca in cursul solicitarilor ocluzale alternative, sa nu apara un joc la acest nivel. Mobilizarea surubului poate apare la trei nivele: la suprafata de contact dintre stalp si surub, intre implant si stalp si la nivelul filetului. In urma deplasarilor microscopice intre aceste componente supuse la solicitari alternative, se poate ajunge la mobilizarea suprastructurii.

Forta de insurubare trebuie adaptata la materialul si diametrul surubului, pentru a nu se ajunge la afectarea osteointegrarii implantului. Acest lucru este valabil si in cazul stalpilor care se insurubeaza pe implante si pe care se cimenteaza rigid o coroana de invelis.

Tinka Smile – Creating beautiful smiles…