Ultrasunetele se utilizeaza in practica medicala in scop diagnostic (fracventa inalta si putere joasa – peste 100kHz si putere 0,1 – 0,5 W/cm2) sau in scopuri terapeutice si chirurgicale (cu frecventa joasa – 20-60kHz si putere inte 10-300W/cm2).

In chirurgia dento-alveolara (orala) se utilizeaza in sectionarea tesuturilor prin efectul micro-vibratiilor unui cap terminal inerschimbabil conectat la o piesa de mana.

Aceste micro-vibratii sunt generate prin efectul piezo-electric la o frecventa de 25-32 kHz. Piesa de mana ce genereaza efectul piezo-electric transforma energia electrica in energie mecanica care este transferata apoi partii active. Aceasta transfera o parte din energia sa, sub forma de caldura, pe tesutul asupra caruia actioneaza. Solutia de racire traverseaza piesa de mana si se exteriorizeaza printr-un orificiu pozitionat pe partea activa pe care o raceste, iar concomitant apare fenomenul de “cavitatie” ce genereaza la randul sau o energie suplimentara.

Adaptarea transducer-ului piezoelectric pentru a genera micro-vibratii permite un control mai bun al temperaturii si al capacitatii de sectiune. Evolutia tehnologica a favorizat producerea unor piese de mana din ce in ce mai usor de manuit si anse active cu forme specific pentru diverse utilizari clinice. Instrumentarul ultrasonic aduce o mare contributie in ceea ce priveste acuratetea si siguranta liniilor de sectiune, cu toate ca observatiile histologice moderne, chiar si in cazul tehnologiilor piezoelectrice actuale, sunt totusi neconcludente cu privire la efectele asupra tesuturilor biologice.

In stomatologie, ultrasunetele au fost folosite inca de la inceputul anilor 50 ca dispozitive pentru osteotomia selectiva a tesuturilor osoase. Interesul catre instrumentele cu ultrasunete a fost intotdeauna ridicat si de aceea s-au efectuat multe studii cu privire la acest domeniu. Studiile clinice efectuate de Petrovskiv si colab. (1972) apoi de Horton si colab. (1981) au demonstrat cateva avantaje clare ale osteotomiei realizate cu ajutorul ultrasunetelor:

• linii de osteotomie precise, nete, in comparatie cu liniile efectuate cu ajutorul instrumentelor rotative;
• acces mai usor in zonele anatomice cu risc ridicat;
• un control mai bun al hemostazei;
• diminuarea durerii si a riscului de aparitie a complicatiilor postoperatorii.

Desi avantaele clinice au fost initial revolutionare, utilizarea si imbunatatirea acestor dispozitive a fost limitata di cauza unor inconveniente:

• eficienta scazuta a dispozitivelor generatoare de ultrasunete;
• controlul dificil al energiei termice produse in timpul utilizarii;
• manipularea greoaie a dispozitivelor din cauza dimensiunilor mari;
• incapacitatea de proiectare a partilor active adaptate mai multor situatii clinice.

Primul dispozitiv electric dedicat sectionarii tesuturilor dure a fost realizat si comercializat de catre Mectron sub denumirea de Piezosurgery (ajuns la a III-a generatie), iar ulterior mai multe companii au creeat si promovat dispozitive similare.

Odata cu perfectionarea si diversificarea dispozitivelor ultrasonice utilizate in chirurgia orala, s-au creeat diverse modele ale partii active dedicate unor interventii specifice. Ansele ultrasonice se pot imparti dupa modul de actiune in:

• anse pentru osteotomie;
• anse diamantate;
• anse pentru decolare.

Caracteristici  principale ale instrumentelor ultrasonice

Unul dintre principalele avantaje ale utilizarii instrumentelor ultrasonice este posibilitatea de sectionare selectiva a tesutului osos, fara a genera leziuni asupra tesuturilor moi inconjuratoare, mentinand astfel integre structurile anatomice care ar putea veni in contact in timpul osteotomiei. Aceasta caracteristica, pe langa reducerea complicatiilor in interventiile de elevare a membranei sinusului maxilar, alaturi de protejarea formatiunilor vasculo-nervoase permite modificarea procedurilor chirurgicale orale clasice pentru abordarea unei zone de osteotomie considerata anterior inaccesibila. De asemenea, procedurile chirurgicale pot fi incadrate in grupa „proceduri orale minim invazive” cu obtinerea unei evolutii postoperatorii favorabile pentru pacient.

Precizia cu care se efectueaza sectiunile la nivelul smaltului dentar, cementului radicular si osului asigura un control foarte bun in timpul folosirii instrumentelor ultrasonice asupra dintilor (un exemplu relevant a fi expunerea dintilor inclusi).

Dispozitivele cu ultrasunete permit efectuarea unei osteotomii micrometrice precise tridimensionale cu o pierdere minima de tesut osos. Aceasta caracteristica le face utile si in interventiile de despicare a crestei alveolare atunci cand este necesara efectuarea unei micro-osteotomii pentru a realiza mobilizarea peretilor ososi ce urmeaza a fi departati. In general creearea unei linii de osteotomie precise, nete, fara a utiliza instrumentele manuale (dalta si ciocan) asigura un confort intraoperator ridicat pentru pacient.

Manuirea pieselor ultrasonice este foarte usoara, iar formele diverse de anse permit un acces facil in campul operator in comparatie cu instrumentele traditionale. Mai mult, au fost create anse ultrasonice dedicate unor interventii specifice.

In concluzie putem enumera succint principalele caracteristici ale utilizarii intrumentelor ultrasonice in chirurgia orala:

• actioneaza prin micro-vibratiile partii active ale ansei ultrasonice;
• ansele ultrasonice prezinta o mare varietate de forme si dimensiuni adaptate multor situatii clinice;
• se pot utiliza cu mare usurinta chiar si in zone cu vizibilitate redusa din campul operator;
• realizeaza sectionari nete, micrometrice ale tesuturilor;
• actioneaza selectiv asupra tesuturilor dure;
• prin fenomenul de cavitatie favorizeaza hemostaza si indeparteaza fragmentele osoase („rumegusul osos”) rezultate in urma actiunii de taiere.

Ca si aplicatii ale tehnicilor ultrasonice in chirurgia orala putem enumera: extractiile dentare, inserarea implanturilor, reconstructie alveolara, elevarea mucoasei sinusului maxilar, prelevarea grefelor osoase.