In protetica fixa traditionala, in majoritatea cazurilor, fixarea restaurarilor se face prin cimentare.

Protetica implantologica este dominata de fixarea prin insurubare, care a schimbat o serie de conceptii despre fixare, in general.

Posibilitatea de a indeparta oricand restaurarea protetica, pentru a avea acces la implante, a rezolva o complicatie sau pentru o igienizare profesionala, este un avantaj enorm. Din pacate, exista si posibilitatea desprinderii suruburilor, dezavantaj destul de frecvent intalnit in practica curenta.

Desprinderea suruburilor are loc mai frecvent in edentatiile unidentare decat in cazul refacerilor pe mai multe implante. Studiile efectuate pe esantioane de pacienti, au aratat ca in 65% din cazurile cu edentatii unidentare s-au inregistart despinderi ale suruburilor. Agregarea mixta si extensiile lungi la restaurarile protetice fixe pe implante, duc si ele la o desurubare mai rapida. Dispozitivele anirotationale au redus semnificativ procentul desurubarilor.

Cand doua parti sunt solidarizate cu un surub, corpul creat se numeste unitate insurubata. Surubul se desface doar daca asupra lui actioneaza forte care au tendinta sa separe partile componente ale unitatii si daca acele forte sunt mai mari decat cele care le tin unite.

Fortele care tind sa desfaca unitatea se numesc forte de separare, iar fortele care sustin unitatea se numesc forte de solidarizare. Fortele de separare nu trebuie eliminate, dar valorile lor trebuie mentinute sub cele ale fortelor de solidarizare. De aici rezulta ca trebuie mereu sa incercam sa descrestem fortele de separare si sa crestem fortele de solidarizare. Pentru aceasta suruburile trebuie sa fie cat mai bine stranse, cu un cuplu cat mai mare.

Pe de alta parte, un cuplu de strangere prea mare poate duce la ruperea surubului. Cuplul aplicat unui surub determina aparitia, in interiorul surubului, a unei forte numite forta de preincarcare. Aceasta forta determina aparitia unei forte de solidarizare intre cele doua parti ale sistemului. Ca valori nominale, cele doua forte sunt egale.

Insurubarea suprastructurii pe implante

          Forta de preincarcare este determinata de:

               – cuplul de forta aplicat;

               – aliajul surubului;

               – designul capului surubului;

               – aliajul stalpului;

               – suprafata stalpului;

               – lubrefianti.

In general cu cat cuplul este mai mai mare, cu atat preincarcarea creste. Doi factori limiteaza cuplul: rezistenta surubului si tehnica aplicarii. De exemplu, surubelnitele cu maner mai mare pot aplica cupluri mai mari, iar daca se doreste un cuplu si mai mare, se utilizeaza chei pentru insurubare. In mod normal, cuplul de forta optim este egal cu 75% din cuplul care ar duce la ruperea surubului. In industrie pentru a obtine cupluri mai mari, se utilizeaza suruburi cat mai mari, fapt greu de indeplinit in cavitatea bucala. Pe de alta parte, limita biologica a cuplului de insurubare este data de rezistenta la rupere a interfatei os-implant.

Cai de acces pentru insurubarea suprastructurii

Realitatea clinica arata ca implantele endoosoase sunt supuse permanent unor forte de separare. Aceste forte sunt date de:

– fortele de incarcare din afara axului dintelui;

– fortele generate de bonturile angulate;

– suprafete ocluzale late;

– contacte interproximale;

– contacte pe extensii;

– suprastructuri nepasivizate.

Momentul fortelor creste odata cu angulatia crescuta a implantelor, cu cresterea in lungime a extensiilor si a inaltimii suprastructurii.

Echilibrarea ocluzala are si ea un rol important in mecanica suruburilor. Fortele care determina desurubarea cea mai rapida sunt cele paraaxiale. In cazul agregarilor mixte, dintele actioneaza ca o extensie fata de implant, avand o mobilitate crescuta. Fortele aplicate pe implant au o valoare de doua ori mai mare decat la nivelul dintelui, datorita bratului de alungit si se concentreaza la nivelul surubului care uneste bontul de implant. De asemenea, pericolul desurubarii apare atunci cand se incearca fixarea unei suprastructuri.

Pentru a evita fenomenele de desurubare, s-au introdus structurile de tip hexagon la nivelul gatului implantelor. Studiile efectuate au aratat ca, mai ales incepatorii, nu strang suruburile cu un cuplu mai mare de 11 Ncm. Majoritatea componentelor din titan rezista la forte mai mari de 20 Ncm. Pe de alta parte, interfata os-implant nu rezista la o forta mai mare de 35 Ncm. Deci, cuplul la care trebuie stranse suruburile ar trebui sa fie de circa 25-30 Ncm.

In concluzie putem afirma ca desurubarea este un fenomen care anunta o incarcare defectuoasa, cu forte, a implantului. Medicul trebuie sa se concentreze pentru a elimina cauzele desurubarii si nu sa incerce sa verifice permanent daca suruburile nu s-au desprins.

Tinka Smile – Creating Beautiful Smiles…