Optiunea spre o restaurare protetica pe implante, fixa sau mobilizabila, ii apartie medicului dumneavoastra stomatolog curant. Avantaje si dezavantaje exista in ambele situatii.

La ora actuala, protetica implantologica fixa este dominata de fixarea prin insurubare. Spunem la ora actuala, deoarece in perioada de glorie a implantelor de stadiul I prin insasi constructia acestora, cimentarea este procedeul de electie. Atunci cand avem un sprijin pur implantar, de obicei intra in discutie doar fixarea prin insurubare. In situatia sprijinului mixt, cand se includ in restaurare si stalpi naturali, exista doua variante: ori restaurarea se fixeaza la toti stalpii prin cimentare, ori elementele de agregare cimentate pe stalpii naturali sunt legate de restul restaurarii prin insurubare (de obicei printr-o conexiune elastica).

Cimentarea puntii dentare cu sprijin pur implantar

Avantajele suprastructurilor cimentate:

– exista un numar redus de componente;

– sunt proceduri familiare, atat pentru medic, cat si pentru ajutoarele acestuia;

– se poate obtine o estetica mai buna;

– divergentele mici ale implantelor se pot anula mai usor;

– se poate utiliza cimentul provizoriu pentru a mobiliza suprastructurile.

Dezavantajele suprastructurilor cimentate:

– este necesara slefuirea substantiala a bonturilor;

– este necesara retractia gingivala pentru a putea modela corect coletul dentar (cu precadere la stalpii naturali, in agregarile mixte);

– implantele nu se pot evalua ca unitati de sine statatoare;

– cimenturile temporare se spala, ceea ce duce la halena si gust neplacut in cavitatea bucala.

Avantajele suprastructurilor mobilizabile:

– componentele pot fi schimbate usor daca apar defectiuni;

– examinarea partilor moi periimplantare si a implantelor se face mult mai usor cu suprestructura demontata;

– igienizarea suprastructurii se face mai usor.

Insurubarea puntii dentare cu sprijin pur implantar

Dezavantajele suprastructurilor mobilizabile:

– cresterea numarului de componente la fabricarea suprastructurii;

– suprastructura este mai complexa si are costuri mai mari;

– are frecvent dimensiuni mai mari decat dintii naturali, ceea ce duce la defecte estetice;

– suruburile de fixare a suprastructurilor pot avea efecte nefizionomice;

– datorita dimensiunilor mai mari ale suprastructurii, nu se vor putea modela ambrazuri suficient de mari;

– desurubarea surubului de fixare a suprastructurii se poate solda cu pierderea unor componente si avarierea implantelor.

Medicul stomatolog trebuie sa evalueze corect avantajele si dezavantajele, pentru a putea lua decizia corecta pentru fiecare caz in parte.

Concluzii

Pacientilor care beneficiaza de restaurari protetice fixe pe implante li se pot efectua doua tipuri de sprijin: pur implantar si mixt (dento-implantar). La ora actuala sprijinul mixt a pierdut teren in favoarea celui pur implantar, der el, totusi, se face, uneori cu succes. In decursul derularii unei restaurari protetice fixe cu sprijin pur implantar trebuie tinut cont de:

– starea generala a pacientului;

– statusul local:

• rezerva osoasa;
• tesuturi moi;
• dimensiunile breselor;
• numarul de implante;
• tipul de conexiuni;
• raporturile coroana/radacina;
• orientarea implantelor.

Tinka Smile – Creating Beautiful Smiles…