Forma dintilor constituie una dintre proprietatile cele mai importante, care contribuie in mod esential, alaturi de proprietatile optice – culoarea si transluciditatea – la definirea aspectului estetic.

Fiecare dinte in parte insumeaza o multitudine de caracteristici, care il defineste ca o individualitate; din acest motiv, alaturi de aprecierea generala a aranjamentului dentar ce contribuie la formarea arcadei dentare, in examninarea dentitiei trebuie precizate si particularitati ale formei, dimensiunilor, caracteristicilor de suprafata, caracteristicilor optice dentare.

Forma incisivilor, asemanatoare conturului de trapez, prezinta multiple variatii: astfel, in cazul incisivilor centrali maxilari, conturul este, in general, mai simetric, unghiurile incizale sunt mai drepte; in contrast, incisivii laterali apar mai ingusti, au unghiurile mai rotinjite, marginea incizala oblica, uneori chiar usor curbata.

Coroane clinice lungi, asociate biotipului parodontal subtire

Prin forma si pozitia anterioara in arcada, incisivii centrali maxilari domina de altfel compozitia arcadelor dentare; datorita expunerii largi in timpul surasului si vorbirii, restaurarea lor, cu pastrarea unui aspect natural, este una dintre cele mai dificile incercari pentru medicul stomatolog.

La randul lor, incisivii inferiori au un aspect alungit, accentuat simetric, mai ales in cazul incisivului central; incisivul lateral este mai mare.

Caninii prezinta, mai ales la varste tinere, morfologia puternic conturata, datorita prezentei cuspidului ce delimiteaza marginea incizala, in forma de V si convexitatii pronuntate mai ales in zona coletului.

In cazul restaurarii unui singur dinte sau a unui numar redus de dinti, se vor lua ca referinta caracteristicile de forma ale dintilor din vecinatate si mai ales ale dintilor omologi, cu pozitie simetrica fata de linia mediana. Din acest punct de vedere, refacerea unui singur incisiv central prezinta un grad ridicat de dificultate, tocmai datorita necesitatii de a respecta cat mai strict conditiile de simetrie, atat din punctul de vedere al formeicat si din punctul de vedere a reproducerii parametrilor de culoare.

In cazul restaurarii unui numar mai mare de dinti, se pot lua in considerare si alte repere:

– biotipul parodontal;

– forma fetei;

– tipul constitutional;

– varsta, sexul si trasaturile de personalitate ale pacientului.

Forma alungita a incisivilor se asociaza cu tipul parodontal subtire, biotipul parodontal fibros este corelat cu coroane clinice scurte, cu unghiuri drepte.

Forma fetei a fost utilizata ca reper in alegerea dintilor, mai ales in realizarea protezelor totale. Aceasta ar corespunde cu conturul invers al incisivului central; conturul oval al fetei presupune incisivi centrali alungiti, cu margini proximale convexe si unghiuri rotunjite; fata rectangulara se asociaza cu unghiuri drepte si contururi simetrice ale incisivilor, iar fasciesul corespunzator tipului “cerebral”, cu etaj inferior ingust, este asimilat cu dinti triunghiulari, cu o inclinatie accentuata a marginilor proximale.

Coroane clinice scurte, asociate biotipului parodontal fibros

In acelasi context, aspectul dintilor a fost corelat cu constitutia generala – dintii alungiti, ingusti ar caracteriza tipul longilin, in timp ce presoanele scunde, robuste prezinta dinti de dimensiuni mai reduse.

Dintre dintii frontali, incisivul central reflecta, prin forma sa cel mai bine caracteristici legate de varsta individului: aspectul alungit, transluciditatea incizala (sunt aspecte proprii dintilor tineri), iar reducerea inaltimii coronare si desfiintarea, prin abrazie, a marginii incizale translucide (apar odata cu inaintarea in varsta).

Incisiul lateral maxilar prezinta, intr-o mare masura, variatii morfologice asociate cu sexul individului: unghiuri si contururi al muchiilor mai rotunjite, convexitati mai accentuate, aspect texturat la femei, unghiuri drepte, contur rectangular, la barbati. Pozitia cu 1-1.5 mm mai inalta a marginii incizale a incisivului lateral fata de incisivul central este considerata ideala.

In ceea ce priveste trasaturile de personalitate, acestea au fost asociate cu morfologia caninilor – personalitate puternica, dominanta – caracterizata printr-o morfologie pronuntata, unghiuri ferme ale caninilor, in timp ce temperamantul bland este sugerat de canini cu unghiuri sterse si convexitati mai ample.

Alaturi de conturul anatomic al suprafetelor vestibulare, un rol deosebit de important in perceptia aspectului estetic il are suprafata vestibulara aparenta, respectiv acea parte componenta a suprafetei care proiecteaza spre anterior lumina si este evidenta la analiza arcadei din norma frontala.

Suprafata vestibulara aparenta depinde de factori corelati cu morfologia suprafetei vestibulare precum si cu orientarea dintelui in arcada.

Astfel, cu cat fata vestibulara a unui incisiv este mai convexa, suprafata sa aparenta este mai redusa; cu cat suprafat este mai plana si suprafata aparenta este mai extinsa, iar dintele va fi perceput ca fiind “mai mare”.

In cazul caninilor, pozitia spre mezial a crestei vestibulare ce porneste din varful de cuspid genereaza o suprafata aparenta mai redusa comparativ cu pozitionarea acestei spre distal.

Luand in considerare pozitia dintelui, suprafat vestibulara aparenta a incisivului central, aproape paralela cu planul frontal, este maxima; pe masura ce dintii situati excentric urmeaza curbura arcadei, suprafata lor aparenta se reduce; dupa cum s-a aratat, dimensiunile mezio-distale ale suprafetelor aparente se reduc in mod progresiv, respectand conditii de proportionalitate.

Aspectul suprafetei dentare este infulentat in mare masura de formatiunile ce apar ca proeminente – lobi, arii de convexitate, creste sau dimpotriva, ca depresiuni – fose, santuri, striuri.

Suprafata vestibulara aparenta

Acestea sunt mai evidente in cazul dintilor recent erupti si se reduc, chiar dispar odata cu inaintarea in varsta.

 Dimensiunile dentare, conditionate genetic, pot fi raportate la distante intre puncte osoase sau tegumentare cu localizare cefalica: astfel se considera ca inaltimea si latimea incisivilor centrali maxilari reprezinta 1/16 din inaltimea si, respectiv latimea fetei, distanta intercanina este apropiata ca valoare de distanta interpupilara, iar raportul intre latimea dintilor frontali maxilari si latimea fetei este egal cu 1/3.3.

Exista studii care atesta diferente intre dimensiunile dentare ale barbatilor fata de dimensiunile dentare la femei.

In cazul dintilor frontali, mai important decat dimensiunile coronare este, din punct de vedere estetic, raportul intre latime si inaltime. In cazul incisivului central, acest raport este apreciat ca 75-80%, mai mare la tineri, mai redus odata cu instalarea fenomenului de uzura dentara.

Tinka Smile – Creating beautiful smiles…