Alaturi de caracteristicile de forma, pozitie, culoare ale dintilor se apreciaza si aspectul tesuturilor gingivale adiacente acestora, deoarece un ansamblu armonios nu poate fi definit decat in conditiile unor structuri parodontale indemne; din acest motiv, culoarea gingivala, nivelul si gradul de expunere al gingiei libere si papilelor interdentare in suras, chiar aspectul fibromucoasei ce acopera procesele alveolare, sunt elemente a caror analiza intregeste examinarea esteticii dento-faciale.  

Aspect de tesuturi gingivale indemne

De altfel, analiza parodontala, ce presupune consemnarea datelor clinice prin parodontograma si asocierea informatiilor obtinute in urma investigatiilor imagistice, microbiologice, imunologice face parte din etapele examinarii impuse in scopul stabilirii unui diagnostic complex.

Incadrarea unor arcade dentare naturale sau a unor restaurari cu aspect placut de catre structuri gingivale afectate de procese inflamatorii, nu poate genera o imagine de ansamblu satisfacatoare.

Giniga atasata-fixa are culoarea roz-coral si aspectul ferm, texturat. Aceasta zona este expusa in suras numai in cazul pozitiei inalte a liniei surasului sau in surasul gingival.

Papilele interdentare ocupa ambrazura gingivala pozitionata subiacent ariei de contact interdentar. Aspectul lor alungit, usor convex, asociat cu taseul ondulat al gingiei libere, ce urmareste coletul dentar, contribuie la realizarea cadrului pe care se suprapune conturul dentar.

Se descriu doua biotipuri parodontale diferite:

– parodontiul “fibros”, caracterizat printr-o fibromucoasa densa, fibroasa, si un traseu putin convex al gingiei libere. Acest biotip parodontal se asociaza cu coroane dentare avand latime mare;

– parodontiul “subtire”, cu gingia libera puternic convexa, papilele dentare lungi, fibromucoasa subtire, ingusta. Epiteliul este subtire, transparent. Forma coronara asociata este una alungita, chiar triunghiulara. In cazul amplasarii subgingivale a restaurarilor protetice pe dinti cu acest tip de parodontiu, riscul vizibilitatii marginilor este crescut; in plus, “parodontiul subtire” genereaza mai frecvent fenomene de retractie gingivala.

Aspectul zenitului gingival

La dintii frontali este importanta pozitia punctului cel mai inalt al marginii gingivale libere sau “zenitul gingival”, atat in sens mezio-distal, cat si in sens apical.

In sens apical, prin unirea punctelor de zenit gingival apartinand caninilor maxilari si incisivilor centrali se obtine linia gingivala, a carei orientare de ansamblu trebuie sa se mentina paralela cu planul orizontal. Zenitul incisivului lateral se gaseste la 1 mm de aceasta linie.

Unghiul format prin unirea punctelor de zenit gingival ale incisivilor centrali, laterali si caninilortrebuie sa aiba deschiderea spre apical – nivelul incisivului lateral se pozitioneaza mai jos de al dintilor vecini cu 0.5 – 1 mm.

O inversare a acestui unghi, precum si asimetriile conturului gingival fata de planul medio-sagital, constituie factori de dezechilibru din punct de vedere estetic.

Linia gingivala inversata / Linia gingivala normala

Inaltimea papilelor dentare se poate raporta la inaltimea coronara a dintelui.

In cazul retractiei gingivale, ambrazurile gingivale devin evidente sub forma unor spatii triunghiulare intunecate; expunerea lor in zambet poate fi extrem de neplacuta, iar abordarea terapeutica impune asocierea unor metode protetice cu tehnici reconstructive de chirurgie parodontala.

Tinka Smile – Creating Beautiful Smiles…