Stomatologii si-au pus intotdeauna problema mentinerii vitalitatii pulpei dentare sub o restaurare sigura a structurii dentare pierdute, iar modalitatile de realizare ale acestui deziderat, continua sa constituie o preocupare majora a cercetarilor stomatologice.

Odontoterapia restauratoare moderna recunoaste ca obiective:

– profilaxia;

– conservarea;

– restaurarea dintelui.

Toate aceste obiective pot fi atinse numai printr-un studiu atent al materialelor folosite, cu ajutorul biologiei, chimiei si fizicii, precum si prin elaborarea unor metode de manipulare si aplicare a materialelor dentare.

In prezent, avem la dispozitie o gama larga de materiale dentare noi cu proprietati foarte bune mecanice si fizice, dar si compatibilitate biologica, pentru diverse aplicatii clinice. Cu toate acestea in ciuda progreselor in imbunatatirea proprietatilor materialelor, dovezile clinice arata ca este nevoie de studii privind efectele pe termen lung al acestora in ceea ce priveste biocompatibilitatea, efectele antimicrobiene si proprietati mecanice.

Daca stomatologia chimica si aspectele teoretice legate de biomateriale evolueaza fara o corelatie corespunzatoare, nu se vor realiza progresele asteptate.

Liniile directoare ale tratamentului sunt:

1. Depunerea tesutului de dentina reparatorie;
2. Lipsa episoadelor dureroase.

Aceste linii directoare pot fi obtinute numai printr-o cunoastere mai buna a biologiei pulpei dentare.

 

Clasificare

Materiale si substante inactive cu rol protector:

– folie de aur;

– capa de argint;

– fire de azbest;

– folie de teflon;

– cinoacrilati (cinodent).

Substante protectoare cu adaos si antiseptice:

– colodiu iodoformat;

– timozin;

– citronellol.

Substante pe baza de dentina:

– pulbere de dentina autogena obtinuta extemporaneu prin frezaj;

– pulbere de dentina heterogena setrilizata;

– pulbere simpla de fildes sau cu adaos de pulbere de argint sterilizata.

Substante pe baza de eugenta de zinc:

– eugenatul de zinc;

– eugenatul de zinc+marianii;

– eugenatul de zinc+timol;

– eugenatul de zinc modificat de Bauer (pulbere de oxid de zinc si cologoniu, cuart, eugenol si acid etoxibenzoic).

Substante pe baza de hidroxid de calciu:

– calxilul cre contine: hidroxid de calciu, clorura de calciu, clorura de sodiu, clorura de potasiu, bicarbonat de sodiu, apa distilata;

Datorita manipularii greoaie, conditiilor grele de pastrare, a fost inlocuit cu paste pe baza de hidroxid de calciu. Putem cita: Biocalex, Calcipulpe, Caixid, Pulpatect, Reogan, Regeneran, Vitapulp, Vitocalc.

Substante pe baza de antibiotice, corticosteroizi, enzime proteolitice, schimbatori de ioni:

Substantele din aceste grupe sunt folosite in special pentru coafajul direct in inflamatia pulpara.

Pentru completarea actiunii lor, in afara componetelor pe care le-am amintit, s-au asociat si alte substante cum sunt:

– dicaina, procaina, pantocaina cu actiune pe sistemul nervos;

– efedrina, vasoconstrictor moderat;

– hidroxid de calciu pentru alcalinizare.

Dintre pastele cu antibiotice putem cita:

– Pulpomixin, care contine acetat de dexametazona, sulfat de framicetina, sulfat de polimixina B, carboximetilceluloza;

– Dontisolon, care contine acetat de prednisolon, surfen, neomicina, tripsina, carboximetilceluloza.

Substante biostimulatoare:

– sunt extracte din mugurele dentar de maimuta, sau mugure dentar de vitel, etc.

 

Protectia pulpodentinara

Atitudinea terapeutica in terapia plagii dentinare, variaza in functie de profunzimea cavitatilor si de aspectul dentinei ramase la nivelul peretelui pulpar. In acest context, protectia pulpo-dentinara poate fi:

   Primara, efectuata cu:

– varnishurile rasinoase (lacuri dentare);

– linerii in forma de suspensie de hidroxid de calciu;

– linerii de eugenolat de zinc;

– linerii cu cimenturi ionomeri de sticla.

   Secundara, efectuata cu:

   Baze intermediare (pentru coafaj indirect):

– cimentul cu eugenolat de zinc;

– cimenturi pe baza de Ca(OH)2;

– cimenturi ionomeri de sticla;

– adezivi dentinari.

Obturatii de baza propriu-zise:

– ciment oxifosfat de Zn;

– cimenturi ZOE fortificate;

– ciment policarboxilat de zinc;

– cimenturi non-eugenate;

– compozite fluide;

– ciment ionomer de sticla.

 

Cateva materiale de protectie pulpodentinara

Lacurile dentare (Varnishurile)

Lacurile dentare sunt solutii ale uneia sau mai multor rasini derivate din gumele naturale, rasini sintetice, dizolvate in solventi organici. Unele lacuri contin si substante terapeutice precum fluor, eugenol sau timol.

Avantaje

– reduc patrunderea acidului din cimentul fosfat de zinc in plaga dentinara;

– au rezinstenta in mediul salivar, fiind insolubile in apa;

– incetinesc partunderea in canaliculele dentinare a produsilor de coroziune ai amalgamului de argint raspunzatori de colorarea dentinei.

Dezavantaje

– prezinta aderenta fizica la tesuturile dentare;

– sunt dizolvate de monomerul rasinilor compozite, ceea ce duce la inactivarea lor;

– prezinta rezistenta mecanica slaba;

– izolare termica necorespunzatoare din cauza grosimii reduse;

– sunt rapid distruse prin uzura mecanica.

 

Linerii

Linerii in mod obisnuit se aplica intr-un strat subtire, un adevarat film, a carui grosime variaza de la cativa microni la cativa milimetri.

Calitatiile linerilor sunt:

– fizice: realizeaza o izolare electrica, dar nu pot izola termic, deoarece filmul este prea subtire;

– mecanice: au rezistenta mecanica si duritate scazuta;

– chimice: prezinta un pH de 11, sunt solubili in lichidul bucal, cu timpul ducand la pierderea etanseitatii prin aparitia microinfiltratiei marginale.

– biologice: hidroxidul de calciu se dizolva, difuzeaza si stimuleaza odontoblastii in producerea de dentina, obstruand astfel, canaliculii dentinari din imediata apropiere a cavitatii preparate.

 

Tinka Smile – Creating Beautiful Smiles…