Retractia gingivala este evidenta clinic in conditii de imbolnavire a parodontiului marginal si este urmarea distrugerii, prin resorbtie inflamatorie a osului alveolar subiacent, care ii serveste in mod normal drept suport.

In parodontita marginala rapid progresiva – afectiune care reprezinta 4-8% din totalul parodontitelor marginale cronice profunde – retractia gingivala este de 2-4 mm/ an sau chiar mai mult.

Retracţia gingivală

Gradul de retractie gingivala mai poate fi influentat de:

• Depunerile masive de tartru in zona santului gingival – determina prin effect mecanic deplasarea gingiei in directie apicala.
• Trauma ocluzala, bruxismul pot favoriza instalarea, chiar intr-o masura putin sesizabila clinic.
• Obiceiurile vicioase, ca apasarea gingiei cu un obiect dur: capat de creion, unghie – de obicei in timpul lecturii sau in alte situatii necontrolatemental.
• Trauma directa asociata cu inserarea in tesuturi moi a unor microobiecte metalice (piercing).
• Factori anatomici: tulburari de eruptie, malpozitii dentare, tractiune exercitata de frenuri, bride cu insertie inalta, insertii musculare aberante, situate aproape de gingia fixa si marginea gingivala libera.
• Impactul alimentar cu actiune directa.
• Trauma mecanica directa prin periaj excesiv, intempestiv, exagerat de frecvent, folosirea traumatica a scobitorilor in ambrazura gingivala obturata de papilla gingivala normala. Astfel prin periaj excesiv se pot observa retractii gingivale fara semne de inflamatie gingivala. La majoritatea persoanelor care executa periajul cu mana dreapta se poate observa o retractie mai mare in zona caninilor si premolarilor de pe hemiarcadele stangi, superioara si inferioara, unde periajul excesiv prin pozitia mai facila a bratului si a periei este executat cu o forta mai mare si un timp mai lung decat in dreapta.
• Cauze iatrogene de ordin restaurativ prin obturatii, lucrari protetice cu actiune traumatica directa asupra gingiei.

Retractia gingivala se insoteste de:

• Durere dentara in timpul masticatiei, la atingeri cu tacamuri metalice, alimente fierbinti sau reci, la aspiratia aerului rece.
• Dificultatea de a efectua un periaj corect si efficient.
• Cresterea riscului de aparitie a cariilor in zonele sensibile si de instalare cu o mai mare incidenta a gingivitelor .
• Aspect nefizionomic. De obicei aceasta consecinta stimuleaza pacientul sa se prezinte la medic, limitarea deschiderii gurii, ras controlat, fortat, incordarea muschilor periorbitari pentru a masca defectul gingival, fonatie modificata, depresie nervoasa, anxietate in public si in relatiile cu cei din jur.
• La varstnici, retractia gingivala este considerate obisnuita, chiar “fiziologica”. Involutia se caracterizeaza printr-o degenerescenta a tesutului conjunctiv si a fibrelor de colagen, atrofia osului cu o crestere a densitatii osoase. Astfel, varstnicii par a avea dinti mai “lungi” cu o radacina mai “scurta”, dar fara mobilitate dentara patologica.