Noţiuni de anatomie gingivo-parodontală
Noţiuni de anatomie gingivo-parodontală
Parodontiul marginal cuprinde totalitatea tesuturilor care asigura mentinerea si sustinerea dintilor in oasele maxilare. Se intinde de la marginea gingivala, care in mod normal se situeaza in dreptul coletului dintelui, pana in apropierea apexului dintelui, fara o demarcatie neta fata de zona apicala, diferentiindu-se de aceasta doar prin manifestarile patologice.
Parodontiul marginal prezinta doua componente principale:
1. Parodontiul marginal superficial reprezentat de :
- Gingie, cu cele 3 zone:
- marginea gingivala libera;
- papila interdentara;
- gingia fixa.
- Santul gingival.
2. Parodontiul marginal profund reprezentat de:
- parodontiu marginal profund;
- cementul radicular;
- desmodontiu;
- os alveolar.
Parodontiul marginal superficial
Gingia reprezinta fibromucoasa masticatorie, parte a mucoasei orale care acopera procesele alveolare ale oaselor maxilare.Gingia se imparte anatomic si topographic in 3 zone: marginea gingivala libera, papila interdentara si gingia fixa.
Marginea gingivala libera
Reprezinta portiunea coronara a gingiei, care nu este fixate pe dinte, dar se proiecteaza pe acesta la nivelul coletului dintelui. Pozitia gingiei fata de dinte depinde de:
- euptia dentara;
- varsta;
- tip constitutional;
- inflamatia bacteriana;
- traumatisme.
Proiectia marginii gingivale libere sub coletul dintelui se numeste retractie gingivala, in timp ce proiectia deasupra coletului dintelui defineste marirea de volum gingivala. Ambele situatii pot avea un caracter localizat sau generalizat.
Retractia gingivala se refera strict la pozitia gingiei fata de dinte si nu include gradul de inflamatie asociat, datorita caruia retractia nu este vizibila. De exemplu, in parodontitele marginale cronice profunde, retractia gingivala care ar insoti resorbtiile osului alveolar sunt mascate de starea de inflamatie gingivala, dar vor deveni vizibile in urma tratamentului parodontal.
Cauzele retractiilor gingivale sunt: resorbtiile sau atrofiile osului alveolar, periajul incorrect realizat, folosirea incorecta a mijloacelor secundare de igiena, trauma ocluzala, malpozitii dentare, ca urmare a tractiunii frenurilor/bridelor sau in urma interventiilor chirurgicale.
Marirea de volum gingivala insoteste starile inflamatorii gingivale. Se intalneste in gingivita microbiana hiperplazica, gingivite induse medicamentos, gingivita din boli sistemice.
Inaltimea marginii gingivale libere este de aproximativ 1mm si reprezinta peretele extern al santului gingival. Consistenta marginii gingivale libere este ferma, conturul este ascutit, neted.
Papila interdentara
Papila interdentara ocupa spatial interdentar sub punctul de contact. Aspectul papilelor interdentare este neted, iar forma variaza in functie de:
- varsta: la copi si tineri ocupa spatial interdentar si are un varf punctiform usor rotunjit; la varstnici se reduce si papilele se aplatizeaza.
- localizare: in zona frontala are aspect piramidal, iar in zona laterala aspect de cort datorita suprafetei de cintact interdentar.
- morfologia osului subiacent
- existenta incongruentelor dento-alveolare
- expunerea la agenti traumatici: papile reduse ca volum
Santul gingival
Reprezinta zona delimitata intre suprafata dintelui si fata interna a marginii gingivale libere cu portiunea cea mai profunda reprezentata de jonctiunea gingivo-dentara. Adamncimea santului gingival variaza intre 1-3 mm, in medie fiind de 1,8 mm. Cheia examinarii parodontiului marginal o reprezinta palparea jonctiunii gingivo-dentare cu ajutorul sondelor parodontale, desfiintarea acesteia alaturi de afectarea componentelor parodontiului profund poarta denumirea de punga parodontala adevarata. In situatiile in care jonctiunea gingivo-dentara nu este distrusa, putand chiar sa existe proliferari la nivelul ei, iar marirea adancimii santului gingival se face pe seama cresterii de volum a papilelor interdentare si a marginii gingivale libere, se formeaza ceea ce poarta denumirea de punga parodontala falsa.
Santul gingival este scaldat de lichidul santului gingival.Contine elemente de aparare la agresiunea microbiana: (leucocite, limfocite, monocite), imunoglobuline.
Gingia fixa
Reprezinta partea de gingie care acopera versantii crestelor alveolare. Este de consistenta ferma fixate de periostul osului alveolar.
Pe versantele vestibulare ale maxilarelor, gingia fixa poate avea aspect de “coaja de portocala”. Acest aspect poate varia de la o persoana la alta si in functie de topografie:
- este mai evidenta la dintii frontali;
- diminueaza la nivelul premolarilor;
- dispare la nivelul molarilor;
- apare dupa varsta de 5 ani, se accentueaza la adult si dispare la varstnic (la unele persoane acest aspect lipseste tot cusrul vietii).
Prezenta acestui aspect este un semn de sanatate gingivala, el disparand in inflamatii si reaparand dupa vindecare.
In mod normal culoarea gingiei este roz.
Patologic, culoarea gingiei poate fi:
- rosu aprins in inflamatiile acute (datorita hiperemiei active), in gingivita alergica;
- rosu-violaceu in inflamatiile cronice (datorita stazei vasculare);
- palida in lichen plan, traumatisme (datorita hiperkeratozei din stratul cornos);
- palid-lucioasa in anemii;
- negru-maroniu in intoxicatii cu metale (Pb, Hg, Bi, Sn, Cu).
Parodontiul marginal profund
Cementul radicular. este un tesut conjunctiv mineralizat care acopera radacina dintilor pana la coroana dentara.
De-a lungul suprafetei radiculare exista diferente in:
- dispunerea cementului: grosimea stratului de cement creste spre zona apicala(varful radacinii), in trimea apicala inregistrandu-se cea mai mare grosime, precum si in zona furcatiilor;
- structura cementului;
- cement acelular, primar, se formeaza inainte ca dintele sa atinga planul de aocluzie; este dispus in 1/3 – 1/2 coronare ale radacinii;
- cement celular, secundar ce se formeaza in 1/2 apicala si la nivelul furcatiilor dupa ce dintele atinge planul de ocluzie.
Depunerea cementului este un process continuu care se produce cu rate diferite de-a lungul vietii. Ingrosarile cementului se numesc hipercementoze si pot fi localizate la un dinte sau la intreaga dentitie (boala Paget). Hipercementozele sunt raspuns la actiunea traumelor ocluzale, a fortelor ortodontice supradozate, a lipsei contactului ocluzal al dintilor fara antagonisti sau a dintilor cu afectiuni pulpare.
Resorbtia cementului este un fenomen obisnuit ca urmare a unor cause locale (trauma ocluzale, forte ortodontice, tumori, replantari/transplantari dentare, afectiuni pulpare, parodontite marginale) sau sistemice (deficiente de calciu, hipotiroidism, boala Paget). Resorbtia cementuluji poate fi insotita uneori de anchiloza dintelui, prin fuziunea cementului la osul alveolar.
Osul alveolar
Reprezinta prelungirea apofizelor oaselor maxilare in care sunt fixate dintii si care se dezvolta odata cu dezvoltarea si eruptia dintilor si se resoarbe dupa pierderea dintilor. In ciuda aparentei rigiditatii, ca raspuns la cerintele functionale, osul alveolar este supus continuu modificarilor (inaltimii, conturului, densitatii) prin procese de resorbtie si formare influentate de factori locali si sistemici, cum ar fi cei hormonali (estrogenii, progesteronul), factori locali de crestere, varsta.
Desmodontiul
Este format din totalitatea structurilor care ocupa spatiul dento-alveolar. Este un tesut conjunctiv bogat vascularizat, format din:
- ligamentele parodontale;
- fibre de colagen;
- celule cu rol in sinteza colagenului;
- celule cu rol in formarea de os si de cement radicular;
- celule de aparare;
- vase sanguine;
- nervi.