Edentatia totala – cauze si complicatii

Edentatia totala defineste absenta tuturor dintilor de pe un singur maxilar sau de pe ambele maxilare. Exista edentatie totala maxilara, edentatie totala mandibulara (edentatie unimaxilara) si edentatie bimaxilara.

Etiologia edentatiei totale

Lipsa dintilor este determinata foarte frecvent de afectiuni dobandite in cursul vietii pacientului, extrem de rar sunt descrise edentatii totale congenitale, cauzate de lipsa mugurilor dentari de pe arcade, numita “anodontie totala”.

Edentatia totala, de regula, se instaleaza progresiv, intr-o prima etapa apare edentatia partialaredusa si dupa un numar de ani, in functie de o serie de factori, se ajunge la edentatii partiale intinse si apoi la pierderea ultimilor dinti de pe arcada.

Cauze multiple pot actiona singular sau se pot asocia sa determine, in final, extractia tuturor dintilor.

In ordinea frecventei lor, cauzele edentatiei totale sunt:

– caria dentara si complicatiile ei;

– boala parodontala;

– parodontopatia de origine iatrogena;

– involutia senila;

– afectiunile tumorale;

– traumatismele.

Edentatia de origine parodontopatica si tumorala este insotita de rezorbtii, atrofii accentuate ale apofizelor alveolare si de pierderi mari de substanta osoasa, care reduc mult conditiile de stabilitate ale protezelor.

Fiziopatologia structurilor aparatului dento-maxilar edentat total

Rezorbtia si atrofia sunt cele doua fenomene histopatologice ce se manifesta la nivelul procesului alveolar dupa extractia dintilor, prin care procesul alveolar se transforma in creasta alveolara.

Atrofia. Osul maxilar si mandibular se atrofiaza la nivelul apofizei alveolare astfel:

– la maxilar se produce atrofie concentrica (centripeta), atrofiindu-se mai accentuat tabla externa a procesului alveolar;

– la mandibula atrofia are directie centrifuga, se atrofiaza mai accentuat tabla interna a procesului alveolar.

Intensitatea atrofiei este variabila: atrofii reduse, insotite de creste inalte si late; atrofii foarte intinse incat la maxilar in zona frontala, median sa ajunga pana la spina nazala anterioara, iar la mandibula, in zona laterala a premolarilor, gaura mentoniera sa ajunga pe creasta alveolara si in zona molarilor pana la nivelul celor doua creste oblice – interna si externa.

Raportul dintre crestele alveolare este modificat datorita atrofiei oaselor maxilare astfel:

– la edentatul total bimaxilar de data recenta, unde procesul de atrofie s-a manifestat foarte redus, iar in starea de dentatie a prezentat ocluzie psalidodonta, cele doua axe interalveolare, de o parte si de cealalta, sunt verticale;

– la edentatul total bimaxilar cu extractiile dentare efectuate de mult timp, urmate de procese intense de atrofie a crestelor alveolare, cele doua axe interalveolare, in zona frontala si laterala, sunt inclinate spre osul maxilar (convergente).

Mucoasa care acopera crestele alveolare prezinta structura histologica modificata, fie se hipertrofiaza, devine mai groasa, rezistenta la presiune, fie se atrofiaza, devine subtire, are suprafata intinsa si este sensibila la presiune.

Pliurile longitudinale ale mucoasei la nivelul crestei alveolare se formeaza uneori datorita neconcordantei dintre atrofia osului si atrofia acesteia.

Fundurile de sac vestibulare si linguale isi reduc dimensiunea in urma atrofiei crestei alveolare; micsorarea este mai accentuata in special la mandibula, unde procesul de rezorbtie este foarte intens, fundurile de sac dispar. Varful crestei alveolare este la acelasi nivel cu fundul de sac, iar in situatii cand atrofia este extrem de mare in zona laterala a mandibulei, varful crestei este situat sub nivelul fundului de sac.

Muschii mobilizatori ai mandibulei si oro-faciali, datorita amplitudinii si a contractiilor modificate fata de cele cand existau dinti, isi dezvolta unele fascicule, iar altele se atrofiaza.

Muschii limbii se hipertrofiaza in urma activitatii mai intense depuse in procesul de masticatie. Aspectul general al limbii este modificat in sensul unei latiri, cauzata de absenta incercuirii pe care o realizeaza arcada dentara.

Articulatia temporo-madibulara la edentatul total prezinta o mobilitate mai mare, tesuturile (capsule si ligamente) sunt mai laxe, deoarece nu mai exista stopurile ocluzale si ghidajul anterior, ramanand prezent numai determinantul posterior. Noua situatie morfologica ar permite mandibulei miscari ample, dar ele raman totusi in limite functionale, deoarece contractiile musculare automatizate le reduc amplitudinea.

Simptomele edentatului total

Starea de edentatie totala se manifesta variat deoarece simptomele se pot insuma diferentiat la fiecare pacient, in functie de capacitatea de adaptare si de reactivitate. Simptomele reprezinta forma de maifestare a tulburarilor de masticatie, de fonatie, de fizionomie si psihice.

– Tulburarile de masticatie→ absenta dintilor din cavitatea bucala exclude posibilitatea transformarii alimentelor in fragmente cu dimensiuni foarte mici, favorabile pentru digestie. Ingestia alimentelor netriturate produce imbolnavirea tesuturilor tubului digestiv, si consecutiv, absortii reduse ale principiilor nutritive, manifestate sub forma unei stari de nutritie.

– Tulburarile fizionomice→ sunt prezente intotdeauna, dar intensitatea vizibilitatii lor depinde de tonicitatea musculaturii oro-faciale si de tesutul adipos. Aceste tulburari se caracterizeaza prin stergerea sau accentuarea santurilor nazo-geniene, infundarea buzelor si obrajilor, micsorarea inaltimii etajului inferior al fetei cand muschii ridicatori ai mandibulei sunt contractati.

– Tulburarile de fonatie→ apar mai evidente cand edentatia se instaleaza in scurt timp si cuprinde zona dintilor frontali, deoarece o parte din consoanele dentale, care se formeaza prin sprijinirea limbii pe fetele orale ale acestora devin suerate, sau mai putin clare. Daca edentatia se instaleaza in mod progresiv, structurile cavitatii bucale, se adapteaza fara sa mai apara tulburari evidente de fonatie.

Tulburarile fizionomice ale edentatului total

Tulburarile fizionomice ale edentatului total

– Tulburarile psihice→ aceste tulburari nu apar in mod obligatoriu; ele pot sa apara, in special, cand edentatia totala se instaleaza la o varsta tanara. Tulburarile psihice, in general, se manifesta prin modificari de comportament.

 

Tinka Smile – Creating beautiful smiles…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *