Anomalii numerice dentare

Reducerea numarului de dinti este un fenomen foarte frecvent. In functie de numarul dintilor absenti, se deosebesc, in dentitia permanenta, doua forme:

  • Anodontia – absenta totala a unui dinte;
  • Hipodontia – absenta partial a dintilor.

Conform altor clasificari prin hipodontie se intelege numai absenta incisivilor superiori, al celui de al doilea premolar si a celui de al treilea molar, iar prin oligodontie, absenta neregulata a mai multor dinti.

Reducerea molarului trei se asociaza frecvent cu reducerea altor dinti – indeosebi cu incisivii laterali si cu molarii doi. Diversi autori au demonstrate ca procesul de reducere se asociaza cu o intarziere in formarea dintilor.

Mai putin clara este frecventa ageneziei premolarilor doi inferior si a incisivului lateral superior. Studii realizate de-a lungul timpului au demonstrate ca frecventa reducerii celor doi dinti era de 2%, respective 1,3%. Agenezia celorlalti dinti este exceptional de rara. In general lipseste un singur dinte. In numai 10-20% din cazuri sunt absenti doi dinti.

 

Anodontia

anodontia de incisivi laterali

Absenta dentitiei permanente este o tulburare rara. Dupa numarul de dinti lipsa absenta congenitala se clasifica in:

  • Anodontia partial redusa – cand lipsesc anumiti dinti ca incisivii laterali superiori, premolarii secunzi superiori si inferiori, molarii de minte si centralii inferiori. Aceasta este cea mai freventa forma de manifestare a anodontiei
  • Anodontia partial intinsa – caracterizata prin absenta unui numar mare de dinti. Aceasta forma se intalneste mai rar si se asociaza in numeroase cazuri cu diferite alte tulburari de dezvoltare ectodermala.
  • Anodontia totala – cand lipsesc toti dintii temporari sau toti dintii permanenti, respective dintii ambelor dentatii.

Anodontia unui dinte se manifesta clinic prin absenta sa de pe arcada, fara sa fi fost extras si fara sa fie inclus. Rezulta deci ca diagnosticul de certitudine se poate stabilii doar in urma efectuarii examenului radiologic.

 

Hipodontia

Hipodontia este prezenta la 0.2-6.5% dintre indivizi. In aceasta estimare nu a fost inclusa absenta ultimului molar. In populatiile europene lipsesc de cele mai multe ori, cel de al doilea premolar inferior, incisivii laterali superiori si cel de al doilea premolar superior.

Hipodontia poate sa apara izolar sau in asociere cu diferite tulburari de sistem.

Ca anomalie izolara, hipodontia, este considerata ereditara. Ea este controlata de o mutatie dominant autosomala cu penetranta incompleta si expresivitate variabila. Cel putin aceasta este concluzia celor mai multe cercetari din literature de specialitate.

Exista mai multe sindroame care asociaza hipodontia cu variate malformatii:

  • Hipodontia si disgenezia unghiilor – se caracterizeaza prin absenta unui numar variabil de dinti – uneori a 20 de dinti – si prin hipoplazia unghiilor. Este un sindrom frecvent 12/10000de nou-nascuti. Se transmite dominant autosomal cu expresivitate variabila;
  • Disgenezia mezodermala iridocorneeana – se distinge prin hipoplazie corneana, prin hipoplazia stromei irisului si prin hipodontie. Se transmite dominant autosomal cu expresivitate extreme de variabila.
  • Aganezia congenitala a incisivilor superiori – este un sindrom independent, caracterizat prin hipoplazia sau agenezia celor doi dinti. Este un sindrom heterogen.

Hipodontia poate aparea si in alte sindroame, ca de exemplu: displazia ectodermala, sindromul Ellis van Creveld, sindromul Book, incontinentia pigmenti (sindromul Bloch-Sulzberger).

 

Dintii supranumerari

Dintii supranumerari sunt expresia unei supraproductii a lamei dentare, existand un numar mai mare de dinti decat normal.

Acestia apar fie in dentitia temporara (rar), fie in cea definitive. Apar de obicei la nivel maxilar, intre cei doi incisivi centrali sau in regiunea celui de al treilea molar. In general au dimensiuni mai mici decat dintii obisnuiti.

Este o anomalie deosebit de frecventa, exista importante variatii geografice.

Aceasta anomalie este conditionata genetic. S-a sugerat ca ar fi conditionata de o mutatie dominanta autosomala cu penetranta incompleta si expresivitate variabila. S-ar putea la fel de bine ca malformatia sa fie controlata uneori de o mutatie recesiva in forma homozigota.

Dintii supranumerari apar frecvent in doua tulburari ereditare:

  • Disostoza cleidocraniana;
  • Sindromul Gardner.

molari de minte supranumerari

 

Ambele sunt conditionate de mutatii dominante autosomale.

In principiu dintii supranumerari se extrag, urmand ca diferitele malpozitii ale dintilor vecini normali sa fie rezolvate orthodontic. Daca unul din dintii normali vecini este compromis se poate incerca aducerea supranumerarului in locul lui.

 

Tinka Smile – Creating Beautiful Smiles…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *