Totul despre tartrul dentar

Tartrul dentar reprezinta un complex organo-mineral aderent de suprafata dentara sau alte structurisolide orale, lucrari protetice, aparate ortodontice, si este rezultat din mineralizarea placii bacteriene.

Alaturi de substante minerale, tartrul contine si componente organice, compatibile cu cele ale placii dentare. Acestea reprezinta un amestec de bacterii, leucocite, celule epiteliale descuamate si complexe polizaharide-proteine.

Dispozitia tartrului a fost determinata la microscopul electronic; ea este dominata de cristale anorganice de tip apatita, cu aspect de ace netede. Aceste cristale sunt orientate intamplator si contin „dare” de microorganisme calcificate.

Suprafata tartrului este rugoasa si acoperita de un strat de placa bacteriana nemineralizata, ce difera in zona supra- si subgingivala. In zona supragingivala, domina bacterii filamentoase cu orientare in unghi drept fata de suprafata tartrului, in timp ce in zona subgingivala sunt prezenti coci, bacili si filamente fara orientare caracteristica.

 

Se considera ca tartrul dentar nu constituie o cauza direct determinanta in etiologia bolii parodontale, dar poate fi un factor favorizant. Aceasta rezulta din urmatoarele:

tartrul determina un contact intim si foarte strans al placii bacteriene cu tesutul gingival, ceea ce face dificila abordarea si eliminarea placii prin manevre terapeutice uzuale;

tartrul se mareste in volum progresiv si produce leziuni gingivale, ulceratii, solutii de continuitate pentru penetrarea bacteriana in tesuturi.

 

In raport cu dispozitia sa fata de marginea gingivala libera si conturul papilei interdentare, tartrul dentar poate fi supragingival sau tartru salivar si subgingival ori tartru seric, in functie si de originea principala a componentelor sale: predominant din saliva si respectiv din extravazatul sanguin gingival.

 

Tartru supragingival

Tartrul supragingival este un depozit organo-mineral de culoare alba-galbena, cu consistenta redusa la inceput; imediat dupa depunere este friabil, moale, grunjos si se disloca cu usurinta.

Localizari preferentiale:

– suprafata linguala a incisivilor inferiori, unde se poate depune in strat continuu;

– suprafata vestibulara a molariilor superiori;

– suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti, cu o autocuratire si curatire artificiala deficitare.

In timp, consistenta si aderenta tartrului supragingival cresc, iar culoarea vireaza spre maroniu-negru, prin impregnare cu pigmenti din alimente sau de hidroarburi si nicotina la fumatori.

 

Tartrul subgingival este de culoare maroniu inchis spre negru, consistenta crescuta, dens, de cele mai multe ori foarte aderent, greu de dislocat, dispus in santul gingival, sub marginea gingivala libera, sub forma unor depozite lamelare cu o suprafata dura, neregulata. Uneori se prezinta sub forma unor depozite mici, punctiforme, de consistenta dura, confluente linear sau in suprafata.

 

Tartrul subgingival se poate prezenta sub diferite forme:

Tartru subgingival

– crusta cu suprafata aspra, rugoasa;

– depozite spinoase, ca acoperite de ghimpi;

– formatiuni nodulare;

– bordura circulara sau partial circulara;

– fatete netede, subtiri, cu suprafata lipsita de neregularitati;

– digitatii sub forma de feriga;

– insule de tartru, pete insulare.

 

Din punct de vedere al profunzimii, tartrul subgingival poate fi situat de-a lungul radacinii:

– apical;

– in zona mijlocie;

– coronar.

 

Compozitia tartrului dentar

placa bacteriana1mod

Compozitia tartrului dentar

In functie de zone – supra- sau subgingivala – compozitia tartrului este diferita.

Continut anorganic

Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente anorganice:

– fosfat de calciu;

– carbonat de calciu;

– fosfat de magneziu;

– cantitati minime (urme) desodiu, zinc, strontiu, brom, cupru, mangan, aluminiu, siliciu, fier, aur, tungsten.

Componentele anorganice ale tartrului supragingival au o structura cristalina dispusa in patru forme.

Tartrul subgingival are o compozitie similara cu a tartrului supragingival, dar cu unele particularitati:

– un raport calciu-fosfor mai crescut;

– un continut crescut de sodiu, in special in protiunile profunde ale pungilor parodontale;

Continut organic

Tartrul dentar contine:

– componente proteice;

– lipide, ca lipide neutre, fosfolipide, acizi grasi, colesterol;

– carbohidrati: glucoza, galactoza, galactozamine.

Componenta organica a tartrului este reprezentata  si de formatiuni viabile cum sunt: celule epiteliale recent descuamate, leucocite, microorganisme diferite.

 

Formarea tartrului dentar

Tatrtrul dentar se formeaza pe structurile placii dentare preexistente, care sufera un proces de mineralizare. Acesta incepe, in mod obisnuit, din prima zi de depunere a placii bacteriene, chiar din primele 4-8 ore si reprezinta 50% dupa doua zile, realizand o calcificare de 60-90% dupa 12 zile.

Placa bacteriana are o capacitate de a ingloba calciu pana la o concentratie de 20 de ori mai mare decat in saliva, care reprezinta sursa principala a tartrului supragingival.

Procesul de calcificare incepe in zonele profunde ale placii bacteriene, in matrice interbacteriana, pe suprafata bacteriilor si, in final, in interiorul celulelor bacteriene. Pe masura ce placa se calcifica se produc modificari ale populatiei bacteriene, care se imbogateste in forme filamentoase.

biofilm

Etapele formarii tartrului

Ritmul de formare a tartrului dentar depinde de:

– localizarea dintelui;

– variatiile individuale ale fluxului salivar;

– natura alimentelor;

– particularitatile masticatiei.

Dupa 4-6 luni de la initierea depuneii, se obtine un nivel maxim de acumulare, dupa care formarea tartrului regreseaza, fiind impiedicata de actiunea mecanica a alimentelor, deplasarile partilor moi, utilizarea dentifricelor.

Fixarea tartrului pe suprafata dintelui se face prin:

– atasarea prin intermediul unei pelicule organice;

– unirea intre cristalele anorganice din tartru cu cele din structura dintelui, in special in zonele de resorbtie a dentinei si a cementului.

In functie de modalitatiile de fixare si de aderenta tartrului fata de suprafat dentara, dislocarea lui poate fi mai usoara, de obicei, supragingival si mai dificila subgingival.

In raport cu ritmul si cantitatea depunerii tartrului, diferitele persoane au predispozitie individuala si prezinta depozite reduse, moderate sau mari de tartru.

Tinka Smile – Creating beautiful Smiles…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *