Durerea dentara

Cand un pacient ajunge la stomatolog si acuza o durere dentara, aceasta poate survenii de la o varietate de structuri diferite ce pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

– durere pulpara;

– durere periapicala;

–  durere nedentara.

Durerea de dinti poate fi foarte dificil de diagnosticat si practicianul trebuie sa adune mai intai cat mai multe informatii posibile din istoric, examinari clinice si radiologice si alte teste speciale.

 

Durerea pulpara

Pulpa poate fi supusa unei largi varietati de atacuri, de exemplu bacteriene, termice, chimice, traumatice. Efectele acestora sunt cumulative si in ultimul stadiu conduc la inflamarea pulpei (puplipta) si durere. Pulpa dentara nu contine terminatii nervoase proprioceptive, deci o caracteristica a durerii pulpare este faptul ca pacientul nu este capabil sa localizeze dintele afectat. Abilitatea pulpei de a revenii dupa o leziune depinde de alimentarea cu sange nu de inervatie.

Desi exista numeroase clasificari ale afectiunilor pulpare, doar un numar redus de situatii clinice diagnosticate necesita identificarea inainte de aplicarea tratamentului.

 

Pulpita reversibila (hiperemia)

Durerea este de obicei ascutita si poate fi dificil de localizat. Dispare rapid dupa intreruperea stimulului. Sensibilitatea trecatoare, durere la cald, rece sau dulce sunt simptome care se declanseaza imediat.

 

Pulpita ireversibila

Durerea este spontana si poate dura mai multe ore, se inrautateste noaptea si deseori are caracter pulsatil. Durerea este provocata la inceput de caldura si rece, iar in stadiile mai avansate caldura este un factor de exacerbare a durerii iar recele putand chiar diminua durerea. Un aspect caracteristic este persistenta durerii chiar si dupa indepartarea stimulului. Localizarea durerii poate fi dificila la inceput, dar pe masura ce inflamatia se intinde la tesuturile periapicale, dintele devine mai sensibil la presiune.

 

Hipersensibilitatea dentinara

Aspect microscopic

Aceasta este durerea ce apare de la dentina expusa ca raspuns la stimuli tehnici, tactili sau osmotici (nu orice dentina expusa prezinta astfel de simptome). Se crede ca este datorata miscarilor fluidului dentinar care stimuleaza receptorii pulpari ai durerii. Frecventa este de circa 1 din 7 adulti si scade odata cu varsta.

Diagnosticul se face prin eliminarea oricaror altor cauze posibile si prin caracterul simptomelor.

 

Durerea periapicala

Progresul pulpitei ireversibile duce in cele din urma la mortificarea pulpei si necroza pulpara. In acest stadiu pacientul poate sa nu mai acuze dureri si nu ii va acorda atentie. Daca este neglijata, bacteriile si produsele de degradare pulpara vor trece bariera apicala in spatiul periapical si vor duce la modificari inflamatorii si durere. Aspect caracteristic: pacientul poate identifica cu exactitate dintele afectat deoarece ligamentul parodontal, care este bine inervat cu terminatii nervoase proprioceptive, este inflamat.

 

Necroza pulpara cu parodontita periapicala

Simptomele sunt variabile dar in general pacientii descriu o durere surda, exacerbata la muscarea pe dintele respectiv. Evolutia este spre abces periapical cu difuzarea in spatiile fasciale primare si secundare.

Tinka Smile – Creating beautiful smiles…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *