Gangrena pulpara simpla

Este o modificare septica caracterizata prin descompunerea pulpei necrozate sub influenta germenilor anaerobi de putrefactie si care se afla cantonata strict in camera pulpara si canalele radiculare.

Etiopatogenie 

Germenii microbieni care provoaca gangrene pulpara provin din cavitatea bucala si lichidul bucal. Sunt prezenti atat germeni aerobi cat si germeni anaerobi, care traiesc intr-o adevarata simbioza. Germenii aerobi consuma oxigenul creind conditii de anaerobioza pe cand cei anaerobi, prin exo si endotoxinele lor, descompun glucidele si proteinele oferind substante nutritive florei aerobe.

fora aeroba

Flora aeroba este reprezentata in principal de:

– Streptococcus faecalis;

– Streptococcus albus;

– Streptococcus aureus;

– Stafilococcus aureus;

– Bacili din grupul Escherichia coli;

– Lactobacili.

Flora anaeroba este alcatuita din:

– Streptococcus viridians;

– Streptococcus hemoliticus;

– Spirochete bucale;

– Ciuperci din grupa Monilia.

Pentru ca germenii micorbieni sa provoace gangrene trebuie sa aiba un mediu care sa le ofere posibilitati de nutritie si dezvoltare. Acest mediu este oferit de un tesut pulpar necrozat. Ca urmare , gangrena pulpara se poate instala consecutiv unei pulpite purulente totale, unei pulpite cronice si unei necroze pulpare.

In primele doua situatii procesul de infectare a pulpei se instaleaza concomitent cu procesul de necrobioza prin actiunea directa si simultana a germenilor microbieni.

In necroza pulpara, germenii microbieni, pentru a produce gangrena, patrund in pulpa prin urmatoarele cai:

1. Pe cale endodontica, de la un proces carios care, prin evolutia sa, deschide camera pulpara;

2. Prin canale radiculare laterale aberante, ce comunica cu pungi parodontale;

3. Pe cale retrograda, prin foramenul apical, in cazul pungilor parodontale foarte adanci pe care le intalnim la parodontitele marginale cronice profunde, sau de la infectii de vecinatate (parodontite apicale ale dintilor vecini, chiste de maxilar infectate, osteomielite ale maxilarelor, foliculite ale dintilor inclusi);

4. Rar, se poate infecta prin fisuri preexistente ale smaltului ca rezultat al deficientelor de structurare a acestuia in cursul dezvoltarii embriogenetice sau determinate de traumatisme exercitate asupra dintelui;

5. Pe cale generala, prin fenomenul de anacoreza descris de Ascoli.

Mecanismele cele mai importante care determina dezorganizarea si dezagregarea componentelor pulpei dentare sunt:

a) Actiunea unor enzime de provenienta microbiana;

b) Dezechilibrul circulatiei sanguine;

c) Incetarea functiilor metabolice.

Germenii microbieni din gangrena pulpara au un foarte bogat echipament enzimatic pe care il utilizeaza in metabolismul propriu sau actionaza asupra comonentelor tisulare pe care se grefeaza.

Dezechilibrul circulator se datoreaza opririi circulatiei sanguine. Aceasta determina, pe de o parte, impiedicarea eliminarii metabolitilor toxici rezultati din vicierea metabolismelor, iar pe de alta parte, nu mai realizeaza oxigenarea tisulara favorizand dezvoltarea germenilor microbieni anaerobi. Consecinta, este o scadere accentuata a pH-ului, care, alaturi de actiunea directa a metabolitilor toxici, altereaza toate componentele pulpare.

Incetarea functiilor metabolice locale, odata cu lezarea odontoblastilor si fibroblastilor, afecteaza in principal procesele de asimilare si sinteza.

Procesele de dezasimilare continua si dupa distrugerea celulelor, prin combinatii de natura chimica in cadrul proceselor fermentative si de putrefactie bacteriana. Consecinta va fi acumularea unor substante simple rezultate din descompunerea glucidelor precum si substante din descompunerea proteinelor.

Lipidele sunt mai putin afectate datorita pH-ului acid. Ele sunt alterate dar nu sunt descompuse, deoarece aceasta se produce numai in mediu alcalin.

Forme anatomo-clinice

Gangrena pulpara se clasifica dupa mai multe criterii:

1. Dupa consistenta magmei pulpare poate fi:

o   Gangrena umeda;

o   Gangrena uscata;

2. Dupa teritoriul pe care il cuprinde:

o   Gangrena simpla – localizata strict in interiorul dintelui;

o   Gangrena complicata – gangrena depaseste dintele invadand parodontiul apical, producand parodontita apicala acuta sau cronica;

3. Dupa numarul canalelor radiculare pe care le cuprinde:

o   Gangrena totala – cand procesul gangrenos intereseaza toate canalele radiculare;

o   Gangrena partiala – cand gangrena a cuprins 1-2 canale iar pe celelalte pulpa se gaseste intr-un stadiu de inflamatie acuta sau cronica.

Semne clinice subiective

Din anamneza medicul stomatolog afla de la pacienti urmatoarele:

– Existenta unor dureri in antecedente la dintele respectiv si care a cedat spontan;

– Existenta unui traumatism;

– Efectuarea unui tratament anterior, urmat de durere, si ulterior modificarea de culoare;

– Modificarea de culoare a dintelui, observata mai ales la dintii frontali;

– Halena.

Semne clinice obiective

In majoritatea cazurilor la inspectie se observa un dinte cu un proces carios profund, modificat de culoare in brun-cenusiu.

In cavitatea carioasa sunt prezente depozite alimentare. Dupa indepartarea lor se observa, pe peretii cavitatii, bogate depozite de dentina alterata.

Camera pulpara este deschisa sau se deschide cu usurinta dupa indepartarea dentinei alterate, deoarece pacientul nu acuza sensibilitate dureroasa.

La palparea cu sonda in camera pulpara si cu acele pe tot traiectul canalelor radiculare, pacientul nu acuza sensibilitate dureroasa si nici nu apare hemoragie.

Testele de vitalitate sunt negative. Percutia in ax este nagativa. Examenul radiologic nu evidentiaza nici o modificare la nivelul parodontiului apical.

Diagnosticul pozitiv se face pe baza urmatoarelor semne:

– Dinte cu proces carios profund;

– Modificare de culoare a dintelui;

– Insensibilitatea dureroasa si lipsa hemoragiei la palparea cu sonda in camera pulpara si pe tot traiectul canalelor radiculare;

– Teste de vitalitate negative;

– Percutia in ax negativa;

– Radiografia nu arata modificari periapicale;

– Examenul bacteriologic este pozitiv.

Diagnosticul diferential se face cu:

  1. Necroza pulpara – dinte modificat de culoare, integru sau cu proces carios ce nu a deschis camera pulpara
  2. Parodontite apicale cronice – dintele prezinta toate semnele gangrenei pulpare. Radiografia evidentiaza zone de osteita apicala, de forme sau dimensiuni diferite. In unele cazuri gasim fistule la nivelul mucoasei vestibulare sau orale, in dreptul apexului dintelui respectiv, sau cicatrice dupa fistula.
  3. Pulpita cronica deschisa – surprinsa intr-un stadiu avansat de evolutie. Dinte cu un proces carios profund, cu camera pulpara deschisa. La palparea cu sonda in camera pulpara pacientul nu acuza sensibilitate dureroasa si nu apare hemoragie. La palparea cu acele in canalele radiculare, la un anumit nivel al acestora, pacientul acuza sensibilitate dureroasa si apare hemoragia.

Evolutie si complicatii

Netratata, gangrena pulpara simpla evolueaza spre parodontiul apical producand o parodontita apicala acuta sau o parodontita apicala cronica.

– Favorizeaza producerea fracturii coronare deoarece rezistenta tesuturilor dure dentare scade;

– Constutie un focar de infectie, putand determina, la distanta, glomerulonefrite, miocardite, endocardite, boli reumatismale.

Indicatii de tratament

– Indepartarea sursei de infectie din camera pulpara si canalele radiculare prin tartament mecanic, insotit de spalaturi;

– Sterilizarea canalelor radiculare prin tratament medicamentos cu antispetice sau antibiotice;

– Obturarea pana la apex a canalelor radiculare.

 

Tinka Smile – Creating beautiful smiles…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *