Coafajul pulpar indirect

Coafajul indirect este un act terapeutic complex prin care se asigura dezinfectarea plagii dentinare, obturarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei fata de agentii fizici si chimici si stimularea de neodentinogeneza.

 

Obiective

Mentinerea vitalitatii dentare in cazul leziunilor carioase profunde, ne impune aplicarea unui tratament atent al plagii dentinare, ca o masura de protectie in plus a organului pulpar. In acest context, tratamentul plagii dentinare prin coafaj indirect trebuie sa urmeze doua directii majore:

– asigurarea unei protectii active (biologica), constand in stimularea medicamentoasa a mecanismelor defensive locale pulpo-dentinare, sa aiba actiune antimicrobiana, analgezica si neodentinogenetica;

– asigurarea unei protectii pasive (bariera inerta), constand in izolarea pulpei fata de agentii fizici (termici, presiune, electrici) si chimici.

 

Coafajul indirect in caria simpla

In opinia traditionala a scolii romanesti de medicina dentara coafajul indirect este un act terapeutic complex destinat exclusiv cavitatilor profunde, prin care se asigura dezinfectarea plagii dentinare si obliterarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei fata de agentii fizici si chimici, precum si stimularea mecanismelor de neodentinogeneza.

Aplicarea materialului pentru coafajul indirect

In conceptia contemporana privind atitudinea terapeutica fata de plaga dentinara in cavitati profunde, indicatia coafajului indirect se confunda cu cea a linerilor, rolul acestora putand fi doar de:

– izolant impotriva agentilor chimici nocivi;

– agent terapeutic pulpar.

Protectia antitermica si mecanica este preluata de baza propriu-zisa care acopera materialul de coafaj folosit parcimonios in calitate de baza intermediara.

 

Coafajul indirect in inflamatia pulpara reversibila

In cazul in care un pacient se prezinta in cabinetul de medicina dentara prezentand semne de suferinta pulpara, caracteristice pulpitelor reversibile, efectele coafajului indirect asupra pulpei dentare trebuie sa urmareasca indeplinirea urmatoarelor obiective:

– crearea conditiilor optime de vindecare pulpara;

– actiune antihiperemianta si sedativa pulpara;

– actiune antimicrobiana;

– prevenirea agresiunilor ulterioare chimice sau toxice;

– stimularea neodentinogenezei si scaderea permeabilitatii dentinare;

– respectarea unor compatibilitati fizice si chimice intre materialul de coafaj indirect si materialul de obturatie coronara;

– favorizarea inchiderii marginale optime a obturatiei coronare.

Materialele de coafaj indirect

Materialele de obturatie clasice prezinta cele mai multe dezavantaje si inconveniente in sensul afectarii pulpare. O parte au putut fi eliminate prin modificari ale comopzitiei sau ale manoperelor, altele pot fi prevenite printr-o serie de masuri adecvate de protectie pulpodentinara.

Materialele moderne actuale, din categoria rasinilor compozite si a cimenturilor ionomere de sticla, la care se asociaza adezivii dentinari, pot realiza inchiderea etansa la nivel parietal si marginal a preparatiilor in care sunt plasate.

Materiale folosite in coafajul indirect

Un bun material de coafaj indirect trebuie sa aiba anumite calitati care sa-l indice in tratamentul plagii dentinare, cum ar fi:

– sa nu coloreze dintele sau sa modifice culoarea materialelor de obturatie;

– sa fie insolubil si nealterabil in mediul bucal;

– sa nu fie neutralizat de materialul de obturatie propriu-zisa;

– sa fie usor de manipulat;

– sa aiba rezistenta mecanica optima;

– sa fie radioopac.

Astfel in calitate de baza intermediara se utilizeaza hidroxidul de calciu, iar pentru baza propriu-zisa, eugenatul de zinc. Capacitatea eugenatului de zinc de a proteja dintele fata de injuriile fizice si microbiologice, dar si de a stimula neodentinogeneza, poate fi atribuita activitatii antibacteriene a eugenatului, dar si posibilitatii foarte bune a acestui material de a etansa peretii cavitatii.

Eficienta coafajului indirect

Terapia prin coafaj indirect este ghidata de o serie de factori, cum ar fi:

– profunzimea procesului carios;

– grosimea si aspectul stratului de dentina parapulpara;

– varsta pacientului;

– tipul procedurii de restaurare;

– calitatea biomaterialelor utilizate;

– tipul de material folosit ca obturatie de durata.

Coafajul pulpar indirect are un succes mare la pacientii tineri. Potentialul biologic in acest caz este bun si este dat de volumul mare al camerei pulpare si de cantitatea sporita a tesutului pulpar, cu o circulatie abundenta, facilitand astfel vindecarea. Cu varsta, volumul si vascularizatia pulpei scad, diminuand astfel capacitatea de reparatie a dintelui si sporind esecurile coafajului pulpar indirect.

Pulpa dentara ce prezinta leziuni cavitare necarioase de tipul abraziei, atritiei sau eroziunii, carii extinse, precum si cei care au suferit proceduri operatorii extinse, sufera modificari atrofice si degenerative. Ca rezultat acesti dinti nu au o capacitate bune de adaptare la o noua trauma, la fel ca un dinte tanar.

Tipul restauratiei finale este de asemenea un considerent important. Daca dintele va fi restaurat protetic fie cu o microproteza, fie inclus intr-o proteza fixa, alegerea coafajului pulpar indirect nu este o metoda terapeutica potrivita.

Slefuirea dintelui pana la faza de bont va cauza traume suficiente pulpei dentare si o reducere semnificativa a ratei de succes in coafajul pulpar indirect. Prin urmare, dintii care necesita restaurari conservatoare simple vor suferi traume pulpare minime si sansele de succes vor fi mai mari.

Tinka Smile – Creating beautiful smiles…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *